Configurați serverul de e-mail pe Fedora 23

Fără îndoială, serverele de e-mail sunt o parte fundamentală a comunicațiilor moderne, deoarece fără ele ar fi imposibil să trimitem și să primim e-mailurile noastre. În vremurile noastre, e-mailurile sunt compuse dintr-o arhitectură client / server, știm că e-mailurile sunt create folosind software special în acest scop, acest program trimite mesajul către server și, la rândul său, serverul trimite mesajul către serverul destinatarului.

Pentru ca acest ciclu să continue să se desfășoare permanent, există o serie de protocoale pe care este foarte important să le cunoaștem pentru ca mesajele să iasă și să sosească corect.
Să ne uităm la unele dintre aceste protocoale (Unele pentru a ne aminti concepte, iar altele pentru a le întări)

SMTP (Simple Mail Transfer Protocol)Scopul principal al SMTP este de a transfera un e-mail sau un e-mail între două (2) servere de e-mail. În Fedora 23 un utilizator poate configura un SMTP pe mașina sa locală pentru a gestiona problemele legate de e-mail, dar avem și posibilitatea de a configura servere la distanță pentru toate mesajele SMTP de ieșire.
Ceva foarte important cu protocolul SMTP este că nu necesită autentificare.

POP (Post Office Protocol)În Fedora 23 protocolul POP este Dovecot care vine în pachetul Dovecot și pentru a-l instala putem folosi comanda:

 # dnf instalați dovecot

Când utilizați un server POP, e-mailurile sunt descărcate de aplicațiile de e-mail ale clientului. POP funcționează cel mai bine pentru utilizatorii care au programe de citire a e-mailurilor. În prezent, există mai multe versiuni ale protocolului POP, cum ar fi:

• POP3
• APOP
• KPOP
• etc.

IMAP (Internet Message Access Protocol)La fel ca în cazul protocolului POP, IMAP vine în mod implicit în Fedora 23 cu pachetul Dovecot. Când folosim un server IMAP, mesajele rămân acolo și utilizatorii le pot citi sau modifica, la fel IMAP permite aplicațiilor de poștă electronică să creeze, să redenumească sau să șteargă directoare de pe server pentru a menține mesajele organizate.

Să aruncăm o privire la Dovecot; Am comentat deja că protocoalele POP și IMAP sunt incluse în pachetul Dovecot și aceste protocoale pot fi configurate în traseu /etc/dovecot/dovecot.conf

Instalați și configurați Dovecot

Dacă dorim să configurăm Dovecot pentru a rula POP putem efectua următorul proces. Primul pas este instalarea Dovecot cu comanda menționată deja:

 # dnf instalați dovecot

Odată ce descărcarea și instalarea respectivă au fost finalizate, putem edita fișierul dovecot.conf folosind comanda:

 cd /etc/dovecot/dovecot.conf

Pentru a deschide fișierul vom folosi nano, comanda ar fi:

 nano /etc/dovecot/dovecot.conf

Vor fi afișate informațiile de dovecot, vom vedea linia de protocoale cu informațiile de care avem nevoie: #protocols = imap pop3 lmtp

Vedem linia de protocoale cu informațiile de care avem nevoie: #protocols = imap pop3 lmtp

Lăsăm editorul folosind combinația CTRL + X, continuăm să repornim protocolul folosind comanda:

 # systemctl reporniți dovecot

Și mai târziu activăm serviciul executând comanda:

 # systemctl activa dovecot.

Ca regulă generală, programele de poștă electronică sunt clasificate în trei (3) categorii, care sunt:

Agent de transport poștalDe asemenea, cunoscut sub numele de MTA (Mail Transport Agent), este responsabil de transportarea mesajelor între dispozitive care utilizează SMTP. Fedora 23 oferă două MTA-uri pe care le vom vedea despre instalarea lor mai târziu, Postfix și Sendmail.

Agent de expediere prin poștăCunoscut sub numele de MDA (Mail Delivery Agent), este invocat de MTA pentru a livra mesajul către utilizatorul corect.

Agent de utilizare a corespondențeiCunoscut și sub numele de MUA (Mail User Agent), este sinonim cu aplicația de e-mail a clientului și este cea care vă permite să deschideți și să editați mesajele primite și expediate.

Instalați și configurați Postfix

Să vorbim puțin despre Postfix, Postfix este un software open source cu ajutorul căruia putem îndeplini toate sarcinile legate de trimiterea și primirea mesajelor. Postfix poate fi configurat pentru a accepta conexiuni de pe dispozitive care nu sunt pe computerul local, fișierele de configurare Postfix acceptă până la 250 de directive.

La instalați Postfix pe Fedora 23 vom executa comanda:

 # dnf -y instalează postfix

Putem introduce calea cd / etc / postfix pentru a vedea fișierele care alcătuiesc Postfix

Cele mai utilizate fișiere sunt:

• Acces: Este folosit pentru a controla accesul, iar acest fișier vă permite să definiți ce gazde au permisiunea de a se conecta la Postfix.

• Main.cf: Este fișierul de configurare globală Postfix, în acest fișier găsim majoritatea configurațiilor.

• Master.cf: Acest fișier ne permite să edităm comportamentul Postfix cu diferite procese.

• Transport: Ne permite să mapăm diferite adrese pe dispozitive.

Pentru a edita oricare dintre fișierele pe care le vom folosi nano, de exemplu, nano main.cf, se deschide următoarea fereastră:

Dacă dorim să vedem conținutul transportului, vom introduce comanda:

 nano transport

Vor fi afișate următoarele:

Ori de câte ori modificăm oricare dintre aceste fișiere, trebuie să repornim serviciul cu comanda:

 # systemctl reporniți postfix

Repornirea serviciului Postfix

În calitate de administratori pentru a efectua configurație de bază postfix trebuie să edităm fișierul main.cf Pentru a primi și a trimite mesaje, deschidem fișierul executând această comandă în folderul postfix:

 nano main.cf

Parametrii de bază de configurat sunt:

• Pe linia domeniul meu putem elimina hash # și înlocui domain.tld cu domeniul serverului de mail de utilizat.
• Ștergeți comentariul myorigin = domeniul meu
• Ștergeți linia myhostname și putem înlocui host.domain.tld cu numele echipei.
• Ștergeți linia rețelele mele și trebuie să înlocuim adresa IP 168.100.189.0/28 cu o adresă IP valabilă pentru conectarea dispozitivelor.
• Ștergeți comentariul din inet_interfaces.
• Reporniți Serviciu Postfix.

Instalați Sendmail

O altă opțiune pe care o avem este Sendmail, obiectivul principal al Sendmail este de a transfera e-mail în siguranță între dispozitive utilizând protocolul SMTP: Trebuie remarcat faptul că Sendmail este deja lăsat în afara și ceea ce este utilizat în prezent este Postfix, totuși vom vedea Sendmail procesul de instalare.
Pentru a instala Sendmail pe Fedora 23 vom folosi comanda:

 # dnf instalează sendmail

Acceptăm descărcarea pachetelor și odată ce acestea au fost descărcate și instalate trebuie să instalăm pachetul sendmail -cf, pentru aceasta folosim comanda:

 dnf instalează sendmail -cf

Calea unde putem localiza fișierul de configurare Sendmail este /etc/mail/sendmail.cf

În calea / etc / mail putem vedea următoarele fișiere, dintre cele mai editate sunt:

• Acces: Acest fișier specifică ce sisteme pot utiliza Sendmail pentru a trimite e-mailuri.
• Numele gazdei locale: Acest fișier specifică aliasurile pentru dispozitive
• Acceptabil: Specificați numele domeniilor care trebuie mapate

Instalați și configurați Fetchmail

O altă alternativă pe care o avem în Fedora 23 este utilizarea Fetchmail, care este responsabilă pentru preluarea mesajelor de pe servere la distanță și aducerea lor la MTA local. Fetchmail poate funcționa cu protocoalele POP3 și IMAP.

La instalează Fetchmail vom folosi comanda:

 # dnf instalează fetchmail

Acceptăm descărcarea și așteptăm ca sistemul să finalizeze procesul de instalare. Fetchmail este configurat individual folosind un fișier .fetchmailrc, acest fișier validează dacă există mesaje pe serverul de la distanță pentru a continua să le descărcați, iar aceste mesaje sunt trimise la portul 25 al dispozitivului pentru citirea lor respectivă.
Fișierul .fetchmailrc conține trei parametri principali 3:

• Opțiuni globale: Aceștia sunt responsabili de a oferi Fetchmail instrucțiunile de control.

• Opțiuni server: Specificați toate informațiile legate de server, cum ar fi numele, porturile și așa mai departe.

• Opțiuni utilizator: Conține informații legate de utilizatori, cum ar fi numele acestora, parolele etc.

Configurare MTA (Mail Transport Agent)După cum știm, MTA este esențial pentru ca un mesaj să ajungă la destinație, găsim MTA-uri precum Thunderbird, Evolution, care sunt folosite pentru a citi și edita e-mailuri. După cum am văzut, Fedora 23 include două (2) MTA-uri Postfix și Sendmail, dacă amândoi le avem instalate, cea care va fi utilizată în mod implicit este Postfix.
Configurare MDA (Mail Delivery Agent)Fedora 23 include două (2) MDA-uri, Procmail și Mail, Procmail fiind cel mai robust și mai sigur instrument. Procmail se ocupă de filtrarea și livrarea mesajelor către destinatarul corect.
Procmail își începe sarcina de fiecare dată când un MTA plasează un e-mail în grupul de mesaje. Procmail creează un fișier în calea / etc numit .procmailrc și în acest fișier puteți edita variabile foarte importante, cum ar fi:

• Mod implicit: Este responsabil pentru stabilirea căsuței poștale implicite unde vor fi plasate mesajele
• Locksleep: Setează timpul, măsurat în secunde, pe care Procmail îl folosește un fișier
• Orgmail: Vă permite să definiți e-mailul original
• Suspenda: vă permite să definiți timpul, în secunde, în care Procmail va întrerupe o resursă.

Configurare MUA (Mail User Agents)Cu Fedora găsim câteva programe MUA precum Evolution care ne permit să deschidem mesajele. Majoritatea MUA-urilor create pentru a vizualiza și edita e-mailurile utilizează SSL la distanță, aceasta pentru a garanta securitatea mesajului, la fel și criptarea SSL este oferită protocoalelor IMAP și POP prin certificate SSL.

Dacă dorim să creăm un certificat de securitate semnat, trebuie să schimbăm fișierul dovecot-openssl.cnf situat în cale:

 /etc/pki/dovecot/dovecot-openssl.cnf

Acolo trebuie să introducem următoarele comenzi:

 # rm -f certs / dovecot.pem private / dovecot.pem # /usr/libexec/dovecot/mkcert.sh

În acest fel am creat un certificat sigur, acum trebuie să mergem la calea:

 /etc/dovecot/conf.d/10-ssl.conf

Acolo trebuie să deschidem fișierul respectiv folosind nano (nano 10-ssl.conf) și verificați dacă aceste date se află în următoarele rânduri:
ssl_cert =
ssl_key =

În cele din urmă trebuie să repornim serviciul dovecot folosind comanda:

 # systemctl reporniți dovecot

Pentru mai multe informații despre toate acestea: