Există diverse tehnici pentru testarea de noi aplicații, noi sisteme de operare și noi stiluri de infrastructură IT, dar multe dintre ele pot avea un impact negativ fie asupra echipamentelor, fie asupra productivității. Acest lucru poate afecta problemele de compatibilitate, performanță sau recursivitate.
Pentru a preveni acest lucru, există tehnica de virtualizare care vă permite să creați mașini virtuale pentru Windows, Linux, macOS și mai multe sisteme de operare (chiar și pe computere care nu sunt compatibile între ele) și de acolo executați sarcini precum:
Sarcini de mașini virtuale
- Cunoașteți noile caracteristici ale sistemelor de operare lansate.
- Testați dacă aplicațiile (noi sau existente) sunt compatibile și rulează complet pe un sistem.
- Creați noi scenarii de dezvoltare.
- Validați configurațiile între programe.
- Evitați deteriorarea serviciilor și proceselor.
- Interacționați între diferite sisteme de operare pentru a testa comenzile, cmdleturile și alte linii de asistență.
Virtualizarea are un impact pozitiv asupra a ceea ce mii de utilizatori se tem: „Costuri”, deoarece virtualizarea va utiliza aceleași resurse fizice ale computerului și nu va fi necesar să se investească în hardware suplimentar.
NotăSolvetic recomandă ca pentru a optimiza utilizarea mașinilor virtuale să avem parametri hardware buni la nivelul discului, procesorului și memoriei RAM.
Una dintre cele mai versatile platforme de virtualizare este VirtualBox pe care o putem descărca gratuit la următorul link:
Caracteristici virtualeUnele dintre caracteristicile VirtualBox sunt următoarele:
- Nu necesită virtualizare hardware.
- Compatibil cu arhitecturi pe 32 și 64 de biți.
- Suportă ACPI
- Oferă diverse rezoluții de ecran.
- Compatibil cu dispozitivele USB.
- Posibilitatea de a crea grupuri pentru a gestiona mașini virtuale.
VirtualBox poate fi instalat pe următoarele sisteme de operare:
Sisteme de operare Windows acceptate de VirtualBox
- Windows 7
- Windows 8
- Windows 8.1
- Windows 10 RTM (1507) versiunea 10240
- Actualizarea Windows 10 noiembrie (1511) versiunea 10586
- Windows 10 Anniversary Update (1607) versiunea 14393
- Windows 10 Creators Update (1703) build 15063
- Windows 10 Fall Creators Update (1709) versiunea 16299
- Windows 10 aprilie 2021-2022 Update (1803) versiunea 17134
- Windows 10 octombrie 2021-2022 Update (1809) versiunea 17763
- Windows Server 2008 R2
- Windows Server 2012
- Windows Server 2012 R2
- Windows Server 2016
- Windows Server 2021-2022
Sisteme de operare MacOS acceptate de VirtualBox
- 10.12 (Sierra)
- 10.13 (High Sierra)
- 10.14 (Mojave)
Sisteme de operare Linux acceptate de VirtualBox
- Ubuntu 16.04 LTS, 18.04 LTS și 18.10
- Debian GNU / Linux 9 („Stretch”)
- Oracle Linux 6 și 7
- Redhat Enterprise Linux 6 și 7
- Fedora 28 și 29
- Gentoo Linux
- Serverul SUSE Linux Enterprise 12 și 15
- openSUSE Leap 42.3 și 15.0
CentOS 8 este noua versiune lansată a acestui sistem de operare puternic și sigur, care ne oferă câteva caracteristici precum:
- Administrare din consola web.
- Unelte noi pentru containere.
- Noi politici de criptare la nivel de sistem.
- Stivați îmbunătățiri TCP.
Pentru a afla în detaliu totul despre CentOS 8 putem vizita următorul link:
Acum vom învăța să instalăm CentOS 8 în VirtualBox și astfel vom cunoaște știrile și caracteristicile sale la maximum, înainte de a fi montați într-un mediu productiv.
1. Cum se configurează VirtualBox
Pasul 1
Pentru a începe acest proces, accesăm VirtualBox și acolo ne putem crea mașina virtuală utilizând oricare dintre următoarele opțiuni:
- Din meniul Fișier / Nou
- Folosind tastele Ctrl + N
- Dând clic pe butonul Nou din panoul central
MARI
Pasul 2
Făcând clic acolo se va afișa următoarea fereastră în care configurăm:
- Numele mașinii virtuale.
- Locația acestuia.
- Tipul sistemului de operare, în acest caz Linux.
- Versiune de sistem de utilizat care va fi Red Hat (64 biți).
Pasul 3
Facem clic pe Următorul și acum vom atribui cantitatea dorită de memorie RAM:
Pasul 4
Facem clic pe Următorul și este timpul să configurăm unitatea de disc, acolo sunt opțiunile:
- Nu adăugați un hard disk virtual (trebuie să o facem mai târziu).
- Creați un hard disk virtual care este valoarea implicită.
- Folosiți un hard disk virtual existent.
Faceți clic pe butonul Creare
Pasul 5
Continuăm să selectăm tipul de hard disk de utilizat:
Pasul 6
Odată selectat, în fereastra următoare vom defini tipul de stocare. Acolo putem folosi spațiul dinamic care va crește pe măsură ce introducem informații pe disc sau putem folosi dimensiunea fixă care va fi limitată la dimensiunea stabilită:
Pasul 7
Odată ce acest lucru este definit, facem clic pe Următorul și este timpul să atribuim calea hard diskului virtual, precum și dimensiunea acestuia:
Pasul 8
Odată ce acest lucru este finalizat, faceți clic pe butonul „Creați” pentru a continua cu această acțiune și vom vedea că mașina virtuală a fost creată în VirtualBox:
MARI
Acum avem opțiunea de a face unele setări de configurare ale mașinii virtuale pentru aceasta putem:
- Faceți clic pe butonul Setări
- Accesați meniul Mașină / Configurare
- Utilizați tastele Ctrl + S.
- Faceți clic dreapta pe mașina virtuală și selectați Setări
Acolo găsim diverse secțiuni precum:
generalÎn această secțiune putem efectua acțiuni precum:
- Modificați numele, tipul sau versiunea mașinii virtuale.
- Activați opțiunile pentru clipboard și drag.
- Criptați discul.
SistemEste una dintre cele mai delicate secțiuni, deoarece acolo putem:
- Definiți memoria RAM pentru mașină.
- Setați ordinea de încărcare.
- Aplicați funcții extinse.
- Configurați procesoare virtuale.
- Activați funcțiile de accelerație.
EcranDupă cum indică și numele, acolo putem gestiona ecranul cu acțiuni precum:
- Setați memoria video.
- Definiți numărul de monitoare.
- Activați serverul de afișare la distanță.
- Activați și configurați înregistrarea pe ecran.
DepozitareÎn această secțiune găsim ceea ce este legat de hard disk-ul virtual și unitățile pe care le putem adăuga sau elimina:
AudioNe permite să activăm sunetul și să selectăm controlerul pentru a utiliza:
NetAcolo va fi posibil să activați adaptorul (rețelele) de rețea și să configurați metoda lor de conectare (NAT, local, adaptor bridge etc.), acest lucru va permite conectarea mașinii virtuale la rețea
Porturi serialeAcolo putem activa acest tip de porturi dacă dorim:
USBAcolo găsim diferitele versiuni de USB pe care le putem activa în mașina virtuală:
Dosare partajateAici va fi posibil să adăugați foldere între computerul fizic și mașina virtuală:
Interfața cu utilizatorulÎn această secțiune putem face unele ajustări la aspectul VirtualBox:
Cu aceasta configurată putem face clic pe OK pentru a continua cu configurarea CentOS 8.
2. Cum se instalează CentOS 8 pe VirtualBox
Pasul 1
Pentru a face loc acestui proces, facem clic pe butonul Start și vor fi afișate următoarele. Acolo trebuie să facem clic pe pictograma folderului și să mergem la calea unde se află imaginea ISO CentOS 8, pe care o putem descărca de la următorul link:
Pasul 2
Facem clic pe Deschidere și imaginea ISO va fi integrată în VirtualBox:
Pasul 3
Facem clic pe Start pentru a continua cu bootarea CentOS 8
Pasul 4
Prima fereastră pe care o vom vedea va fi următoarea în care vom avea următoarele:
- „Instalați CentOS Linux 8.0.1905”: această opțiune ne permite să rulăm imediat instalarea sistemului.
- „Testați acest suport și instalați CentOS Linux 8.0.1905”: este o opțiune care vă permite să efectuați o analiză preliminară a hardware-ului computerului înainte de a continua instalarea pentru a confirma că totul este în conformitate.
- „Depanare”: vă permite să corectați problemele înainte de a instala CentOS 8.
Pasul 5
Acesta va da loc instalatorului:
Pasul 6
Selectăm prima linie și vom selecta limba de instalare a CentOS 8:
Pasul 7
Facem clic pe Continuare și accesăm setările generale ale sistemului:
Pasul 8
În secțiunea Tastatură putem defini o nouă tastatură pentru CentOS 8:
Pasul 9
În Asistență lingvistică, va fi posibil să adăugați mai multe limbi la CentOS 8:
Pasul 10
În Data și ora putem configura aceste valori în funcție de locația noastră fizică:
Pasul 11
În sursa de instalare găsim imaginea ISO a CentOS 8 care va fi sursa instalării:
Pasul 12
În selecția software găsim toate opțiunile de instalare CentOS 8, în mod implicit valoarea inițială este „Server cu o interfață grafică”:
Pasul 13
Dar este posibil să atribuiți un server numai în modul terminal, să-l setați ca gazdă de virtualizare, ca stație de lucru și așa mai departe. În panoul din dreapta va fi posibil să marcați funcțiile dorite pentru CentOS 8.
Dacă edităm orice valoare, trebuie să facem clic pe butonul Terminat pentru a confirma modificările.
În secțiunea „Destinație de instalare” trebuie să selectăm hard disk-ul virtual pe care urmează să fie instalat sistemul de operare:
Pasul 14
Odată selectate, sunt oferite opțiuni suplimentare, cum ar fi:
- Adăugați unități de hard disk noi.
- Configurați partiționarea atât automat, cât și manual „Personalizat”, care vă permite să introduceți manual modul în care va fi distribuit hard diskul cu partițiile sale.
Pasul 15
În Rețea și echipamente trebuie să facem clic pe comutator pentru a permite rețelei care este dezactivată implicit să își asume proprietățile rețelei. Acolo putem adăuga adaptoare de rețea sau putem face clic pe Configurare pentru a edita proprietățile sale și ca punct suplimentar va fi posibil să se schimbe numele gazdei în câmpul „Numele computerului”.
Pasul 16
În cele din urmă, în secțiunea Politică de securitate putem adăuga fișiere de flux de date, dacă este cazul:
Pasul 17
Când toți parametrii sunt configurați, va fi posibil să vedeți că butonul „Începeți instalarea” este activat:
Pasul 18
Făcând clic acolo vom vedea următoarele:
Pasul 19
Va fi necesar să atribuiți parola de root și să configurați utilizatorul administrator. Facem clic pe „Parola de rădăcină” și procedăm la atribuirea și confirmarea acesteia:
Pasul 20
Facem clic pe Terminat și acum facem clic pe „Crearea utilizatorului” și definim numele, parola și permisiunea de administrator:
Pasul 21
Facem clic pe Terminat și vedem că aceste valori au fost definite și instalarea continuă:
Pasul 22
Când procesul de instalare se termină, vom vedea următorul mesaj. Acolo trebuie să facem clic pe Repornire
Pasul 23
Eliminați unitatea virtuală cu imaginea ISO și vom accesa GRUB-ul CentOS 8:
Pasul 24
După acest proces, va fi afișată următoarea fereastră unde este necesar să acceptați termenii licenței. Pentru a face acest lucru, facem clic pe „Informații despre licență”
Pasul 25
Apoi activăm caseta „Accept acordul de licență”:
Pasul 26
Facem clic pe Terminat și vedem că acest pas este finalizat. Acum facem clic pe „Finalizați configurarea”
Pasul 27
Continuăm să ne conectăm cu utilizatorul creat în timpul procesului:
Pasul 20
Fiind prima dată când accesați CentOS 8 și următorul expert va fi afișat. Facem clic pe Următorul și putem atribui mai multe limbi de scriere. În fereastra următoare putem activa serviciile de localizare. Următoarea este posibilitatea de a conecta conturi online:
Pasul 24
După aceasta vom termina configurația de bază a CentOS 8:
Pasul 25
În cele din urmă, se va deschide vrăjitorul GNOME:
De acum înainte suntem gata să folosim CentOS 8 în VirtualBox.
3. Cum se instalează VirtualBox Guest Additions pe CentOS 8
Completările pentru oaspeți din VirtualBox sunt o serie de pluginuri și funcții care permit interacțiunea dintre mașinile fizice și virtuale, precum și executarea completă a funcțiilor VirtualBox.
Pasul 1
Pentru a instala aceste adăugări pentru oaspeți, vom merge la meniul Dispozitive și acolo selectăm linia „Instalați imaginea CD a <>:
Pasul 2
Vedem că atunci când facem clic acolo, se va deschide vrăjitorul unde vom face clic pe „Execute”, apoi trebuie să introducem parola de administrator:
Pasul 3
Introducem parola și facem clic pe Autentificare și va începe procesul de instalare a Guest Additions în CentOS 8:
Pasul 4
Când se termină acest lucru, vom vedea următoarele:
Acolo apăsăm Enter pentru a reveni la sistem și în acest fel au fost instalate Guest Additions în CentOS 8.
Am văzut cum să instalăm noua versiune CentOS 8 într-un mediu virtualizat pentru a cunoaște în avans funcționarea și compatibilitatea acesteia înainte de a decide să o lansăm pe computerul nostru principal.
