Virtualizarea este cel mai funcțional mod de a testa diverse sisteme și aplicații fără a afecta mediul real sau de producție. În plus, impactul pe care îl are atât asupra resurselor fizice (hardware), cât și asupra resurselor economice prin faptul că nu trebuie să investească în echipamente noi este ceva cu adevărat potențial.
De aceea, pe piață găsim diferite soluții de virtualizare, fiecare cu caracteristicile sale specifice axate pe tipul de scenarii în care trebuie implementate. Unul dintre ele este oVirt, despre care vom vorbi în detaliu prin acest tutorial și veți vedea cum să-l implementați în CentOS 8 într-un mod complet.
Ce este oVirtoVirt a fost dezvoltat ca o soluție cuprinzătoare de virtualizare, care este distribuită în sursă deschisă și cu care vom avea control deplin asupra infrastructurii care trebuie gestionată indiferent de dimensiunea sa.
oVirt folosește hipervizorul KVM, iar designul său este inspirat de alte aplicații bine cunoscute, cum ar fi libvirt, Gluster, PatternFly și Ansible.
Deoarece oVirt este o aplicație bazată pe virtualizarea Red Hat Enterprise, ne va oferi un control total pentru a efectua acțiuni precum gestionarea mașinilor virtuale, computerelor, stocării și resurselor de rețea, toate direct de pe o interfață web.
CaracteristiciLa instalarea oVirt vom avea funcții precum:
- Gestionarea integrată a gazdelor, stocării și setărilor generale ale rețelei.
- Interfețe de utilizator bazate pe web pentru controlul accesului.
- Disponibilitate ridicată a mașinilor virtuale în caz de eșec al gazdei principale, ceea ce asigură integritatea computerelor gestionate.
- Suportă migrația live atât a mașinilor virtuale, cât și a discurilor între gazde și stocare.
- Monitorizarea resurselor generale ale sistemului pentru a căuta probleme care afectează comportamentul computerelor, cum ar fi încărcarea extremă pe una dintre gazde, memorie insuficientă sau spațiu pe disc și multe altele.
- Gestionarea proprietăților obiectelor personalizate folosind etichete.
- Generarea de rapoarte pentru probleme de audit.
OVirt este rulat ca o mașină virtuală pe noduri motor auto-găzduite care sunt utilizate pe același computer sau mediu gestionat.
Cerințe
- O mașină virtuală oVirt Engine care este găzduită pe noduri motor găzduite de sine
- Minim două noduri de motor auto-găzduite pentru a asigura o disponibilitate ridicată a mașinii virtuale
- Un serviciu de stocare local sau la distanță
- Un procesor dual-core a recomandat un quad-core
- 4 GB RAM în cazul în care nu este instalat depozitul de date, dar se recomandă 16 GB
- 25 GB spațiu pe disc de preferință 50 GB
- Interfață de rețea NIC
Să vedem cum se instalează oVirt pe CentOS 8.
1. Cum se numește serverul oVirt în CentOS 8
Pasul 1
Continuăm să executăm comanda „ip add” pentru a cunoaște adresa IP a serverului CentOS 8:
Pasul 2
Dacă dorim putem stabili numele computerului cu un domeniu pentru acces extern, în acest caz mergem la terminal și executăm:
hostnamectl set-hostname centos.solvetic.lanApoi accesăm fișierul hosts cu un editor:
sudo nano / etc / hostsPasul 3
Acolo intrăm următoarea linie la sfârșit:
Server_IP centos.solvetic.lan
Salvăm modificările cu tastele Ctrl + O și ieșim din editor cu tastele Ctrl + X.
NotăEste posibil să utilizați oVirt local cu valoarea implicită localhost.
2. Cum se instalează depozite oVirt
Pasul 1
Vom instala depozitul oficial oVirt pe CentOS 8 cu următoarea comandă:
instalați dnf https://resources.ovirt.org/pub/yum-repo/ovirt-release44.rpm
Pasul 2
Introducem litera „s” pentru a valida descărcarea și instalarea:
Pasul 3
Acum vom activa pachetele Java cu următoarea comandă:
modulul sudo dnf activează javapackages-tools -y
Pasul 4
Când se termină acest lucru, vom vedea următoarele:
MARI
Pasul 5
Activăm pachetele pki-deps:
modulul sudo dnf permite pki-deps
MARI
Pasul 6
În cele din urmă, activăm modulul PostgreSQL:
sudo dnf module enable postgresql: 12
MARI
3. Cum se instalează și se configurează motorul oVirt
Pasul 1
Primul pas pe care îl veți face va fi să actualizați depozitele pe care le-am instalat:
actualizare sudo dnf
MARI
Pasul 2
Introducem litera „s” pentru a confirma și apoi trebuie să continuăm validarea instalării GPG-urilor asociate:
MARI
Pasul 3
Când se termină acest lucru, vom vedea următoarele:
MARI
Pasul 4
Următorul pas va fi instalarea motorului oVirt, pentru aceasta executăm următoarele:
sudo dnf instalează ovirt-engine -y
MARI
Pasul 5
Din nou introducem litera s pentru a confirma descărcarea și instalarea:
MARI
Pasul 6
Va fi necesar să fiți la curent cu instalarea, deoarece este necesar să confirmați descărcarea cheilor GPG:
MARI
Pasul 7
Când este instalat motorul oVirt, vom vedea următoarele:
MARI
Pasul 8
Suntem gata să configurăm oVirt, pentru aceasta executăm următoarele în CentOS 8:
sudo motor-setup
MARI
Pasul 9
Aceasta va face o analiză inițială a variabilelor și apoi vom vedea o serie de întrebări la care putem răspunde după caz, dacă dorim să lăsăm valoarea implicită, pur și simplu apăsați Enter:
MARI
Pasul 10
Apoi accesăm configurația rețelei:
MARI
Pasul 11
Acolo confirmăm FQDN-ul serverului, după care trecem la configurarea bazei de date despre care menționăm că poate fi locală sau la distanță:
MARI
Pasul 12
După aceasta, introducem și validăm parola pe care o vom folosi pentru utilizatorul administrator:
MARI
Pasul 13
Următorii pași vor fi să configurați variabilele generale la care este ideal să lăsați valorile implicite.
MARI
Pasul 14
După aceasta vom vedea un rezumat al configurației selectate:
MARI
Pasul 15
Dacă suntem de acord, apăsați Enter pentru a continua cu configurarea oVirt în CentOS 8:
MARI
Pasul 16
Când acest proces se va încheia, vom vedea următoarele:
MARI
Acolo găsim accesul prin protocoalele HTTP și HTTPS.
4. Cum se configurează SELinux și Firewall pentru oVirt
Pasul 1
Pentru a accesa cu aceste adrese URL trebuie să acordăm permisiunile corecte, în mod implicit, SELinux este activat în CentOS 8 acest lucru implică faptul că trebuie să configurăm SELinux pentru oVirt, vom face acest lucru cu comanda:
sudo setsebool -P httpd_can_network_connect 1
MARI
Pasul 2
Apoi activăm porturile din Firewall și aplicăm modificările:
firewall-cmd --permanent --zone public --add-port 80 / tcp firewall-cmd --permanent --zone public --add-port 443 / tcp firewall-cmd --reload
MARI
5. Cum se accesează oVirt
Pasul 1
Suntem gata să folosim oVirt, pentru aceasta mergem la un browser, local sau extern, și introducem următoarea sintaxă:
https: //team.domain: 80 / ovirt-engine / Vom vedea următorul avertisment:
MARI
Pasul 2
Facem clic pe „Avansat” și apoi vor fi afișate următoarele:
MARI
Pasul 3
Facem clic pe „Acceptă riscul și continuă” și accesăm mediul oVirt:
MARI
Pasul 4
Facem clic pe „Nu v-ați conectat” și continuăm să introducem acreditările create în procesul de configurare anterior:
MARI
Pasul 5
Facem clic pe „Login” și vom fi redirecționați către oVirt în CentOS 8:
MARI
Pasul 6
Facem clic pe „Portal de administrare” și vom vedea mediul de control:
MARI
Pasul 7
Pe lateral avem opțiuni precum:CalculAici va fi posibil să creați și să gestionați:
- Mașini virtuale
- Grupuri
- Gazde
- Centre de date și multe altele
MARI
Pasul 8
NetÎn această acțiune putem gestiona:
- Rețele
- Profiluri VNC
MARI
Pasul 9
DepozitareAsociat cu problema spațiului în mediile virtuale, aici este posibil să gestionați:
- Volumele
- Centre de date
- Domenii și multe altele
MARI
Pasul 10
ManagementÎn această secțiune gestionăm:
- Dovezi
- Furnizori
- Utilizatori
- Garanție
- Configurare generală
MARI
Pasul 11
În Evenimente accesăm fiecare eveniment care are loc în oVirt:
MARI
Pasul 12
De la Computo putem lucra la tot ceea ce privește mașinile virtuale cu diferite opțiuni disponibile:
MARI
Dacă sunteți în căutarea unei platforme fiabile, dinamice și complete pentru a lucra și gestiona medii virtuale, oVirt este una dintre cele mai bune opțiuni.
